Actualele Palate/Cluburi ale copiilor au purtat denumirea, până în 1989, de „Case ale Pionierilor și Șoimilor Patriei”. Această denumire a fost stabilită odată cu înființarea organizației „Șoimii Patriei”, adică în 1979. Înainte de această dată s-au numit „Case ale Pionierilor”.

Aceste instituții au luat ființă, începând cu anul 1953, inițial numai în centrele de raioane și de regiune, ca urmare a înființării consiliilor regionale ale „Organizației Pionierilor”.

Casele pionierilor erau sub directa îndrumare a instructorilor organizației pionierilor. Cadrele didactice erau învățători, profesori și maiștri angajați de Inspectoratele Școlare.

De la început, casele pionierilor au fost concepute drept centre pentru educația nonformală a copiilor care frecventau școala primară și școala generală (până la clasa a VII-a).

Activitățile erau organizate pe cercuri de elevi (școlari). O activitate se desfășura, ca în prezent, pe durata a 100 minute.

Profilurile cercurilor erau stabilite de Consiliile regionale ale Organizației Pionierilor și erau în proporție de peste 70% tehnico-aplicative, iar restul cultural artistice. Toate „modelele” erau importate din U.R.S.S.. Dotările atelierelor și laboratoarelor erau tot din U.R.S.S.

Casele Pionierilor erau frecventate de copii, ca și în prezent, în timpul lor liber (mai ales duminica). În aceste instituții copiii  erau organizați în grupe sau unități de pionieri. Activitățile de cerc, până în 1980, nu erau absolut deloc politizate.

Fiecare profil își finaliza activitatea printr-un concurs național, după parcurgerea etapelor preliminarii. Concursurile se desfășurau în tabere naționale, cu dotare specifică, care aparțineau Organizației Pionierilor.

După reorganizarea teritorială a României a apărut Consiliul Județean al Pionierilor care se subordona Consiliului Național al Organizației Pionierilor și Consiliul Municipal.

Consiliul Județean al Organizației Pionierilor (C.J.O.P.) conducea întreaga activitate extrașcolară a copiilor, deci și Casele Pionierilor.

Începând cu anul 1980 denumirea se schimbă în „Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei”. Tot din această perioadă cercurile puteau fi frecventate și de preșcolari și de elevii de la licee și școli profesionale. Și după 1980 profilurile cercurilor și conținuturile activităților erau stabilite la nivel de Consiliu Național și transmise „în teritoriu”. Conținuturile activităților erau complementare celor din școli și erau aceleași pentru toate județele.

Cel mai mare accent s-a pus pe activitățile tehnico-aplicative, construcții radio, carting, aeromodelism, rachetomodelism, navomodelism, radioclub, foto, fotoceramică, radiotelegrafie, jocuri și jucării electronice.

Activitățile de biologie se numeau „prietenii naturii” (la fel și concursul național de profil). Activitățile cultural-artistice (în proporție de 30%) erau reprezentate de cercurile: teatru, teatru de estradă pionierescă, creație literară, pictură, design vestimentar, ansamblu folcloric, dans sportiv (majorete).